O, da!

Bujor cu bujor se face buchetul

Ieri am cumparat, cand am iesit la plimbare cu David, 5 bujori. Doi dintre ei erau deja infloriti, prin urmare deja se scutura. Acum 5 minute am ridicat de pe jos cateva petale si mi-am adus aminte de ceva. Ceva ce nu voi uita niciodata banuiesc, din moment ce pana la varsta asta nu am facut-o.

Maine e ziua mea, caci printre altele ma cheama si Elena. Acum multi ani, cand tot Elena ma chema si tot ziua mea era, cand eram in scoala generala, nu mai stiu exact in ce clasa, cand se suna de pauza iar eu nu mai stiu ce faceam, m-am pomenit cu toti baietii din clasa mea, unul cate unul, in fata bancii. Fiecare din ei avea in mana un bujor. Fiecare din ei mi l-a daruit, m-a pupat si mi-a spus "la multi ani". Am fost atat de uimita si placut surprinsa pe cat sunt si acum, cand imi amintesc. Ulterior am aflat ca toti bujorii fusesera adusi de un singur coleg (poate din gradina lui, caci statea la curte), de unul din colegii cei mai slabi la invatatura, cei mai urati, cel mai prost imbracati. Nu-mi amintesc sa ma fi intrebat atunci de ce a facut gestul ala.

Oare e prea tarziu sa ma intreb acum? Nu cred ca voi afla niciodata raspunsul.

Pot doar sa judec, cu mintea de acum, ca un copil sarac (pentru ca era sarac si poate de aceea era si slab la invatatura si prost imbracat si poate nu era deloc urat caci gusturile mele de atunci imi sunt acum indoielnice:) a facut un gest de oameni cu suflet bogat. Multumesc acum, caci mintea de atunci si entuziasmul primirii acelei atentii deosebite din partea tuturor colegilor, pesemne ca nu m-au facut sa multumesc cu adevarat cui trebuia.

La multi ani, Costel!

Cum mai adorm unii-episodul 2

De data asta eram langa el! N-a durat mai mult de 2 minute! :)

Cum adorm unii...

Uite asa!

Cu doar 5 minute inainte il lasasem singur pentru ca a zis ca nu face nani! Am venit la calculator si l-am auzit de aici tzacanind cu jucariile. Pana la un moment dat cand m-am dus si l-am gasit asa cum il vedeti! Acum e in patut, doarme ca oamenii "normali"! :)))

Somn usor! :)

De-ale lui Taz

Saptamana trecuta, fiul meu a "capatat" in final pasaportul pe care nu ne-am invrednicit sa-l ridicam pana cum de la Directia cu pricina. Are cea mai serioasa fata posibila. Zici ca-l pusesera la zid, saracul!

Sambata, tot fiul meu (sau al nostru sa zicem ca' are si tata :))) a facut cunostinta cu RATB-ul. Am fost in parcul Tineretului cu tramvaiul, intrucat masina noastra este in service. Trecand pente faptul ca noi eram echipati de parca plecam la razboi (rucsac cu lopatica, galeata, papa, etc....), lui i-a placut. I-a zis ieri lui taica-sau ca mai vrea cu "dandaiu'". Nu stiu de ce are el asa o pasiune pentru tramvaie. Eu una mi-am amintit cat de nasol e sa mergi cu transportul in comun la noi: galagie, mizerie, aglomeratie, mirosuri...

Revenind la parc, acolo s-a indragostit pe loc, dragoste la prima vedere, de Maia, o fetita de 2 ani si ceva tare vesela si jucausa. I-a tras asta mica un pupoi de nu mai stia de el. Iar el s-a plimbat ca un catel dupa ea prin tot locul de joaca. Unde era Maia era si "Dandin", cum se autointituleaza el! O mai si striga daca nu raspundea la comenzi! Dragostea asta, deh, ce sa-i faci!?

Tot dintre pasiunile lui fiu-meu as mai putea sa enumar: buzu- autobuzul, ghin-ghin-ghin (gunoierii si cosurile de gunoi), nenea-orice nene trece pe langa noi, tinta-orice tanti trece pe langa noi, brumbruma-umbrela, mai nou.

In rest, ce sa va mai spun: e foarte pasionat de toate fetitele pe care le vede, mai ales de cele mai mari decat el. Restul pentru el sunt "bebe" chiar daca au niste luni in plus. El e "maaaaaeeee"! :)

Si iaca si cateva poze cu Maia despre care spuneam mai sus:

De 1 mai si-a luat adio de la noi!

Somn usor!