Bunul simt la romani

Anul trecut in august am reusit sa evadez cu sotul meu pentru doua zile fara Taz si am mers la munte.
Priviti ce am gasit pe drumul catre Pestera Dragoslavele:

Frumos "peisaj", nu?

Despre Dubai 18-23 martie 2008

Pentru ca tocmai am vazut ca unul din prietenii mei planuieste o calatorie in Dubai, mi-am adus aminte de calatoria mea si de impresiile de atunci.

Va impartasesc si voua ce scriam atunci despre Dubai.

"Am ajuns in Dubai, printr-o intamplare fericita, pe 19 martie 2008, la ora 3.00 am, ora Dubaiului. Zborul pana acolo a durat aproximativ 5 ore. L-am facut cu Tarom, in niste conditii pe care personal le-am considerat in regula: cu masa servita, cu ceai/cafea, suc/apa/1 pahar vin/ tarie, cu ecran pe care putea vedea oricand la ce altitudine ne situam si in ce loc, casti, reviste, toate incluse in pretul biletului.

Ceea ce trebuie sa specific neaparat este ca excursia respectiva a fost un premiu, prin urmare nu stiu a va spune preturi exacte la transport si cazare. Singurul lucru pe care il pot spune, este ca a costat, din cate imi amintesc, undeva in jurul sumei de 1000 dolari, cazare 4 nopti, cu demipensiune, la Avari Dubai Hotel. Dar despre hotel putin mai tarziu.

Revenind, ajunsi in aeroportul din Dubai (care este superb din punctul meu de vedere: mare, curat, dotat), am fost preluati de catre autocar si transportati la hotel. In aeroport formalitatile au decurs in mod normal, fara asteptare prea mare, fara probleme cu bagajele, ca si la plecarea de pe Otopeni, de altfel. Un lucru trebuie sa stiti: ca sa puteti merge in Dubai trebuie sa NU aveti pe pasaport viza de Israel.

Cazarea la Hotel a fost destul de greoaie, intrucat domnul care efectua aceasta operatiune avea o pronuntie destul de ciudata a numelor noastre, pe care cu greu le desluşeam (lucru de inteles, de altfel). Am constatat cu uimire, ca desi mai mult de jumatate din grupul nostru era (vreo 40-50 persoane) de fumatori, hotelul avea doar cateva camere unde se fuma. Nu a fost un impediment foarte mare, dar era bine sa fi stiut dinainte. Se fuma pe hol, unde erau puse scrumiere sau in fata hotelului, afara. De altfel, in Dubai, sunt extrem de putine locuri in care se fumeaza, incluzand chiar si restaurantele. De regula, scrumierele sunt asezate afara (in fata restaurantului, magazinului, etc).

Voi incerca sa cuprind cat mai bine cat si cat mai pe scurt informatiile si impresiile pe care eu am reusit sa le culeg din Dubai.

In primul rand, sa vorbim putin despre societatea si oamenii Dubaiului, care nu mi s-au parut foarte primitori. Dubaiul este condus de Mohammed bin Rashid Al Maktoum, care are putere politica si economica deplina, fiind si Prim Ministru si Vice Presedinte al Emiratelor Unite Arabe.

Desi, majoritatea celor de acolo, vorbesc cel putin o limba de circulatie internationala (engleza) in afara de araba, par totusi foarte circumspecti in momentul in care te privesc (ma refer la europeni).

Populatia Dubaiului este compusa in majoritate din imigranti (indieni, pachistanezi, indonezieni, filipinezi), care muncesc aici, pe salarii mizere de 200-300 dolari pe luna. Acestia muncesc in constructii, restaurante, hoteluri, comert si in orice alt domeniu este necesar. Termenele de finalizare a proiectelor (constructii, infrastructura) sunt respectate cu sfintenie (la ora 3 am, in apropierea aeroportului, se lucra pe sosea), iar serviciile pe care le presteaza sunt de cea mai buna calitate, chiar daca au conditii de viata extrem de proaste. In Dubai nu poate exista niciun imigrant fara un loc de munca. Daca este descoperit este trimis de urgenta in tara din care a venit fara posibilitate de revenire.

Un procent foarte mic este reprezentat de arabi ai Emiratelor Arabe Unite, iar acest procent este privilegiat din punct de vedere social: nu muncesc (nu au servicii, toate muncile fiind efectuate de imigrantii de care vorbeam mai devreme), ci au afaceri (una din conditiile in care poti investi in Dubai este aceea ca trebuie sa ai un partener arab care sa detina minim 51% din actiuni), nu platesc taxe si impozite, dupa casatorie primesc din partea Şeicului casa si teren gratuite, ca punct de pornire in casnicie, in cazul in care un copil ramane fara tata, mama lui primeste bani si sustinere din partea „statului” pentru cresterea si educarea acestuia, fiind vorba de sume suficient de mari, care sa permita de exemplu, studii in strainate. Şeicul Dubaiului pune foarte mare accent pe o foarte buna educare a tinerilor de origine araba.

Dupa cum spuneam si mai devreme, musulmanii din Dubai de roaga de 5 ori pe zi. In noaptea de 19 spre 20 martie au sarbatorit Nasterea Profetului Mohammad. Incepand cu ora 19.00, de pe data de 19 pana la ora 18.00, din data de 20 nu se consuma bauturi alcoolice nicaieri (nici macar in restaurante) si nu se mananca pe strada, inidiferent ce nationalitate esti sau ce religie ai.

In ceea ce priveste casatoria unui barbat musulman cu mai multe femei, ghidul pe care l-am avut in una din excursii ne-a povestit ca acestia prefera de cele mai multe ori, maxim 2 neveste, intrucat ele trebuie intretinute si tratate in mod absolut egal: orice primeste una va primi si cealalata si cel putin o data pe saptamana fiecare sotie trebuie scoasa in oras la cumparaturi, restaurant, ş.a. Barbatii musulmani care sunt casatoriti cu mai multe femei, nu au voie sa aiba preferinte, sunt obligati sa le iubeasca pe toate in mod egal. Barbatii musulmani nu au voie sa isi bata femeile. Din cate imi aduc aminte, tot din spusele ghidului nostru, in cazul in care babatii nu respecta aceste reguli, femeile pot divorta.

Si pentru ca mai sus venise vorba de bauturi alcoolice, trebuie sa va spun ca in Dubai, acestea sunt foarte rare. Se gasesc in restaurante si localuri si in cateva magazine, se spune. Eu nu am reusit sa gasesc niciunul in timpul sederii acolo. Se pot consuma insa numeroase racoritoare, la preturi foarte mici (de ex o doza de coca cola 0.33 l = 1.14 dirhami, aproximativ 0.7 ron).

Moneda nationala in Dubai este Dirhamul. 1USD = 3.68 Dirhami. Preturile sunt afisate atat in Dirhami, cat si in USD, dar este de preferat sa cumperi in Dirhami, pentru ca, de regula, la magazine cursul USD/Dirham este foarte prost. Orele cand poti face cumparaaturi sunt: 9.00-13.00 si 16.00-21.00. Vinerea este de regula zi libera, intrucat la ei week-end-ul incepe de joi. Evident ca mall-urile, fascinatia Dubaiului, sunt deschise pana noaptea tarziu. Mall-ul pe care l-am vizitat eu este Mall-ul Emiratelor, unde trebuie sa recunosc ca am pierdut destul de multe ore si am cheltuit suficient de multi bani (aproximativ 600 USD) pe: haine, accesorii, incaltari, dulciuri.

Preturile in Dubai la produse alimentare, sucuri, ape sunt foarte mici (am dat un exemplu mai sus, mai multe nu-mi amintesc). La fel de mic este pretul pe l de motorina care echivaleaza cu 0.7 ron. Preturi mari veti gasi la alcool, indiferent de unde il veti achizitiona.

Infrastructura in Dubai este foarte bine pusa la punct. Exista o autostrada care traverseaza Dubaiul si duce catre Abu Dhabi, cu 6 benzi impecabile pe un sens de mers. Statiile de autobuz sunt dotate cu aer conditionat care functioneaza incepand din luna aprilie si pana in luna septembrie, cand in Dubai se ating temperaturi de peste 50 grade Celcius (eu am prins inca temperaturi de pana in 35 grade Celsius in martie). Pe strazi veti intani extrem de rar masini europene precum Mercedes, VW. Soselele lor sunt dominate de masini asiatice (Nissan, Toyota), dar si de Porche, Ferrari, Lexus, toate de coloare alba sau crem (si aici ma refer inclusiv la taxi-uri).

Strazile sunt extrem de curate, pasajele au peretii „tapati” cu mozaicuri, parcurile sunt estrem de frumos amenajate, fara sa lipseasca macar o fanatana arteziana din fiecare dintre ele. In ciuda faptului ca este o zona nu foarte propice vegetatiei, veti fi surprinsi sa vedeti cat de verde este totusi Dubaiul. Iar daca veti ajunge si in Abu Dhabi, veti fi incantati sa descoperiti mai multa vegetatie intretinuta cu atat de multa truda.

Cladirile in Dubai sunt uimitoare. Mari, stralucitoare, impunatoare, pline de opulenta. Fie ca este vorba de un hotel, un sediu de firma, Primaria sau un bloc de locuinte, veti gasi aceeasi opulenta peste tot. Cladirile construtite pentru turisti straini (vorbesc aici de blocuri de locuinte, daca se pot numi asa), cum ar fi de exemplu cele de pe Palm Jumeirah, sunt concesionate pe o perioada de 99 ani. Nimic nu se vinde!

Plajele sunt curate, cu nisip fin si apa limpede si curata. Atata doar ca, din cauza constructiei de insule artificiale, Dubaiul a cam afectat ecologia marina a Golfului Persic.

In Dubai toata lumea respecta reguli si legi. Infractionalitatea aproape ca nici nu exista.

Excursiile pe care le-am facut m-au costat in jur de 200 USD (nu mai stiu cat a costat fiecare):

Excursie cu autocarul prin Dubai. Puncte de oprire au fost la una din Pietele de aur si in portul de unde se traveseaza Canalul de imparte Dubaiul in cele doua zone (Bur Dubai si Deira). De altfel, am si traversat canalul cu niste barcute, iar din Piata de aur mi-am cumparat o pereche de cercei pe care nu mai stiu cat am dat, dar ce pot spune sigur, este ca aurul nu este ieftin si ca trebuie sa negociezi foarte mult.

Excursie cu autocarul la Abu Dhabi, cu oprire si vizitare a Moscheei. Abu Dhabi mi s-a parut mult mai linistit si mai aerisit decat Dubaiul, sa va spun sincer. De aici mi-am cumparat cele mai bune curmale pe care le-am mancat vreodata.

JEEP SAFARI la aproximativ 50 km de oras. Se intra in desert unde se parcurge cu jeep-urile un traseu spectaculos si palpitant pe dunele de nisip, se admira apusul de soare in desert si se face un popas pentru cina la tabara beduinilor petru cina, plimbare pe camila, muzica orientala si dansatoare din buric. A fost fain si chiar merita sa traiti senzatiile acelea de libertate si incantare a spiritului, a gandului, a vazului.

Croaziera pe renumitul canal ce desparte orasul Dubai in cele doua zone : Bur Dubai si Deira. A fost o seara placuta cu o cina minunata, muzica, ceva dansuri si karaoke.

Ca sa rezum in cateva cuvinte ce a insemnat Dubaiul pentru mine, va pot spune: alta lume, plina de lux si opulenta, alta civilizatie, alte obiceiuri. Un aer de mister, un sentiment de teama si exaltare, in acelasi timp, in fata atatei grandori. Restul... veti descoperi singuri."

Poate cuiva ii este dor de Florile de cais...

Culori… mii de culori…

Fluturasi in razele de primavara ale soarelui… Si mii de picaturi… cu sunete de cristal plutesc pe norii pufosi .

Cartile de joc se imprastie pe jos. Batrana le priveste cu ochii incetosati.

Caisii infloriti ii mangaie pletele blonde. La cei 16 ani ai ei, caisii ii erau cei mai buni prieteni dintotdeauna.

Rochia se agatase in trunchiul unuia dintre ei. Pletele ii acopereau ochii nelasand-o sa vada cum ar putea desface rochia fara sa o rupa.

-La naiba!

O mana pe umar:

-Te pot ajuta?

Copila isi ridica speriata ochii. Obrajii rosii ii faceau acum ochii de un albastru mai tulburator.

-Cine esti? Ce doresti de la mine?

-Sunt Horia, proprietarul livezii in care te plimbi dumneata.

Copila ar fi vrut sa poata disparea…sau sa devina invizibila.

-Dumneata cine esti?

-Sunt... Ana-Maria… am venit la bunica… in vacanta de primavara…

-Incantat!

-…imi place livada dumitale. Iubesc mult caisii infloriti… Te rog sa ma ierti ca am intrat fara a cere voie…

-...mda... incerc… dar cu o conditie.

Il privea uimita si putin speriata.

-… sa ma lasi sa te ajut sa-ti desprinzi rochia din trunchiul caisului pe care atat de mult il iubesti.

Tanara zambi.

Bunica o striga dar Ana Maria nu auzise. Era plecata departe, intre casii infloriti unde il cunoscuse pe Horia. Din cand in cand se incrunta la gandul ca l-ar putea placea mai mult decat trebuie. El avea o livada plina de caisi infloriti... Si tocmai caisii care ii placeau atat de mult Anei Maria.

“Oare ma place? Cum ar putea? El e atat de chipes, atat de… iar eu… N-o sa ma placa niciodata! Si in plus, bunica nu are nici macar un cais!”

-Ana Maria, Ana Maria!

Tanara tresari:

-Da, bunico!

-Ana Maria, te cauta un tanar. Vino, draga bunicii!

-Buna, Ana Maria!

-Buna ziua, Domnule!

-Ma intrebam daca ai putea sa ma insotesti maine intr-o plimbare prin livada bunicii.

“Livada bunicii? Deci nu este livada lui! Deci si el este in vacanta? Deci m-ar putea placea?!”

-Ana Maria, te supara intrebarea mea?

-Ah, nu Domnule! Va multumesc pentru invitatie, mi-ar face placere!

-Ramane deci pe maine dimineata? Trec sa te iau pe la 10?

-Sigur ca da, am sa va astept!

-In regula. O seara frumoasa iti doresc!

-Multumesc, Domnule!

Tanarul dadu sa plece dar se intoarse brusc:

-Ana Maria, vrei te rog sa imi spui Horia?

Fata se inbujora:

-Sigur Dom.., Horia!

-Pe maine, atunci!

-Pe maine...

Cocosul canta deja de cateva minute iar soarele batea in geam, insa fetei nu ii venea sa deschida ochii. Ar fi vrut sa mai ramana acolo, in livada, cu el, tinandu-se de mana. Cocosul insista. Ana Maria deschise lenes ochii. Pe geam se vedea albastrul cerului cu urme de soare din loc in loc. Era o zi superba de primavara.

-Buna dimineata, bunico.

-Buna dimineata, draga bunicii.

-Bunico... stii... Horia m-a invitat la o plimbare prin livada bunicilor lui.

-In livada ta preferata, in care te furisezi de la 10 ani?

-Da, buni, printre caisii “mei”. Ii cunosc de atata vreme incat ii simt ca si ai mei. Sunt prietenii mei cei mai buni.

-Si nu vad unde e problema. Sau, e vreo problema?

-Nu... nu e... doar ma gandeam daca sa merg...

-Horia imi pare un tanar respectuos, elegant si bine educat, nu vad de ce nu ai merge.

-... da, buni, ai dreptate. Am sa merg. Trece sa ma ia pe la 10. Iar acum da-mi ceva de mancare, caci aerul asta de la deal imi face o foame de lup in fiecare dimineta!

-Ana Maria!

-Da, bunico!

-Horia a sosit!

-Ies intr-un minut!

-Buna, Ana Maria!

-Buna Horia.

-Esti pregatita sa revezi caisii?

-Pentru caisii mei sunt pregatita oricand! Ah, de fapt ai tai, dar... stii... eu…

-Sa mergem!

Livada era mai colorata ca oricand iar parfumul caisilor infloriti, plimbat de adierea vantului pe intreg dealul, te ametea. Ana Maria era incantata. Parca toate simturile ei o luasera razna. Zambea fara incetare si atingea fiecare trunchi de cais, mirosind crengile ce atarnau incarcate de flori.

Horia o privea cu rabdare si curiozitate. Ii studia fiecare miscare si ii poza in minte fiecare zambet. Mainile ei pe trunchiurile caisilor pareau coborate din povesti, cu degete lungi si subtiri, iar buclele blonde tresareau la fiecare miscare si intoarcere a capului, parand sa aiba propria viata.

La un moment dat se oprira. Se priveau zambind unul pe celalalt. Horia o lua de maini:

-Vezi, Ana Maria, au inflorit caisii pentru tine... doar pentru tine, doar azi, pentru totdeauna!

................................................................................................................................................

Atunci natura ii logodise iar caisii le fusesera martori. Atunci, acolo fusese primul lor sarut...

Horia nu-i mai era alaturi de o luna, deja. Plecase acolo. O astepta.

Batrana stranse cartile de joc imprastiate pe jos si iesi pe veranda sa mai priveasca o data caisii. Inflorisera pentru ea... doar pentru ea, doar azi, pentru ultima data...

Nu fac politica...

Nu-mi place politica, o urasc si imi da o stare de greata si inutilitate! Aseara insa, cand il hraneam pe Taz cu lapticul de noapte-buna, am citit in bara de jos de la Realitatea TV o declaratie a lui BOC: "Am trecut cu UDMR prin situatii mult mai dificile si ar fi pacat sa nu ramanem alaturi pentru a ne bucura impreuna de cresterea economica." Citatul este mai mult sau mai putin exact.

Eu am o singura dilema: la care crestere economica se referea? Din care tara?

Peste la cuptor

Pentru ca mi-a placut experienta de ieri cu ciupercutele azi am executat niste peste la cuptor cu ulei de masline, ceapa, morcov, cartof (putin), broccoli, sare si piper. Nu l-am gustat inca dar sotul meu zice ca arata minutat si miroase delicios.  Asa o fi!

Pofta mare!

Ciuperci cu usturoi si branza

Pentru ca imi place si pentru ca am inceput sa gasesc timp pentru lucrurile care imi plac (in afara de Taz, evident), azi m-am ocupat de cateva ciupercute. Mi-am creat propria reteta dupa ce am citit pe net diverse. Initial aveam de gand sa fac ciupercile la cuptor doar cu usturoi, dupa care...

Prin urmare:

-350 g ciuperci

-o lingura jumate' branza de burduf

-1 lingura smatana

-jumatate capatana usturoi

-putin ulei

-jumatate de rotita mica de cascaval

Se curata ciupercile si se scobesc de codita.

Se freaca usturoiul cu ulei (nu puneti foarte mult pentru ca ies gretoase) si sare (nu puneti foarte multa pentru ca branza de burduf este deja sarata).

Se amesteca branza de burduf cu smantana si se adauga usturoiul.

Se unge vasul cu ulei, se introduc in dansul ciupercile umplute cu pasta obtinuta din branza, smantana si usturoi.

Se baga la cuptor vreo 20 minute la 180 C (nu acoperite-eu le-am tinut vreo 10 minute acoperite si si-au lasat foarte multa zeama), se adauga cascavalul ras si se mai lasa vreo 5 minute la cuptor.

Gata!

Sa aveti pofta!

Cine si de ce aduna din gunoi?

Stand acasa cu Taz (zis si copilul) si iesind la tigara pe balcon in cursul zilei vad tot felul de oameni care aduna din gunoi diverse lucruri: fier, plastic, lemn, etc. Sunt tigani mai tineri sau mai batrani, cu copii sau fara, betivi, batrani.

Am vazut o data o femeie cam la 60 de ani cu nepotelul de mana (nu erau tigani si erau destul de bine imbracati) cautand prin tomberoane. Am ramas socata gandindu-ma la copilas, care nu avea mai mult de 2-3 anisori (abia mergea).

Ii vad si vara, ii vad si iarna. Ii vad de dimineata, ii vad la amiaza.

Mai era un tip tanar pe care il vedeam mereu cum aduna mucurile de tigara de prin gradinile blocurilor. Tanar, sanatos, bun de munca.

Si tot vazandu-i ma intreb ce-i cu ei? La tigani e ceva "normal", sa zicem, desi am vazut si tigani destepti, si tigani muncitori. Dar ce-i cu restul? Ce-i cu tanarul care ar putea sa mearga sa munceasca orice ca sa-si cumpere un pachet de tigari cu 20 de tigari intregi, nu cu mucuri. Ce-i cu batrana de 60 de ani care isi taraste nepotelul prin gunoaie? Poate ca nu are. Dar de ce nu o face singura? De ce trebuie sa il ia si pe el? Impresioaneaza? Da! Dar copilul? Si sincer, nu cred ca erau atat de "neavuti" dupa modul in care erau imbracati... Tocmai asta m-a socat mai tare!

In fine, nu ma pricep eu prea bine la astfel de "dezbateri", dar ma intriga de multe ori cautatul asta prin gunoaie la anumite tipologii pe care le vad. Ma intriga si ma intreb cat de rau au ajuns unii? Ma intriga si ma intreb cat de mare sau cat de mic este pasul pana acolo pentru oricare dintre noi? Probabil mi se trage si de la CRIZA asta prin care tot trecem. Probabil...

Despre ceapa si usturoi...

Am primit saptamana trecuta pe e-mail de la sotul meu niste informatii despre ceapa si usturoi. Mail-ul era lung si din pacate nu-l pot copia aici. Asa ca, o sa spun pe scurt ce am retinut eu de acolo.

Se pare ca ceapa si usturoiul au proprietatea de a absoarbe virusii si bateriile, in momentul in care intra in contact cu aerul. Mai exact, daca lasam o ceapa curata si taiata intr-un bol cu apa vom vedea a doua zi ca aceasta isi va schimba culoarea si mirosul. Cineva spunea ca a facut acest lucru in camera in care dormea copilul bolnav (foarte racit) si ca dupa 5 ore ceapa avea o culoare verzuie si mirosea de parca ar fi putrezit demult. In acelasi timp, cand s-a trezit din somn, copilul persoanei respective se simtea mult mai bine.

Buuun! In concluzie este bine sa mancam ceapa si usturoiul imediat dupa ce le desfacem/ curatam, pentru ca astfel, ele vor absorbi virusii si bateriile din organismul nostru si nu pe cele din aer. Daca le vom consuma la un timp dupa desfacere vom introduce in organism o data cu ele "raul" absorbit de catre acestea din aer. Este valabil si in cazul in care le folosim pentru gatit la un timp dupa desfacere. Ele pot provoca intoxicatii alimentare.

"Ceapa abandonata devine otravitoare". Asa scria acolo. Asa o fi! Eu voi proba cu siguranta treaba cu ceapa intr-un bol care absoarbe bacterii si virusi din aer si organism.

Si o ultima nota a mail-ului respectiv ne sfatuia sa nu cumparam ceapa si usturoi ale caror "mustati" (radacini) au fost smulse cu o parte din bulb. Au "portite deschise catre "virusare" :)

Acum, eu nu sunt din categoria "crede si nu cerceta", dar tind sa cred ca unele informatii sunt adevarate. O sa-l mai intreb si pe Goagal ce si cum si, dupa cum spuneam, o sa probez treba cu ceapa in bol.

Voi, cei ce veti citi, faceti cum credeti ca e mai bine. Eu doar v-am impartasit o informatie nu foarte verificata. :)

Mai tarziu...

Iaca niste idei...

http://www.bucatarianoastra.com/t1136-totul-despre-ceapa

http://www.medicina-naturista.ro/alimentatie/lucruri-bune-despre-ceapa.html

http://www.descopera.net/despre_usturoi.html

http://www.medicina-naturista.ro/plante/plante-medicinale-de-la-m-la-z/usturoiul.html

Si iata si motivul lipsei mele din peisaj...

Noua am fost, noua am ramas!

Ziceam in 2009 ca sper niste treburi. Sperante au ramas caci pana azi nu am mai scris un rand!
Intre timp a mai trecut un revelion peste mine (apropos de acel primul in 3) si cel de-al treilea a mai crescut nitel. Momentan doarme si mi-am spus ca ar fi vremea sa revin cu degetele prin blog. Prin blogul cel nou, gol si singur. Sper sa il inveselesc curand si sa il fac interesant si mai curand! Iar sper! Mno, va trebui sa-mi propun si nu sa sper. Mai vad eu!