Nu lasati creierul sa balteasca in sucul propriu!

Acum ceva timp, vreo trei saptamani - o luna de zile, dupa ce m-am reapucat de scris pe blog, am decis sa imi actualizez si CV-ul. Nu se stie niciodata din ce parte bate vantul, prin urmare e bine sa fii pregatit.

Stupoare! Nu stiam ce sa scriu. Nu stiam sa-mi descriu atributiile de la actualul loc de munca (este vorba de locul de munca de la care am intrat in concediu de maternitate). Eram efectiv blocata. Nu in engleza, blocata. In romana!!!! Si mi-am spus ca m-am prostit rau, ca s-a terminat cu viata mea profesionala si ca atunci cand va trebui sa ma intorc la birou nu voi mai sti sa fac nimic. 

Astazi am constatat insa ca "deprinderile" au inceput sa revina. Mi-am completat CV-ul aproape in totalitate si, mai mult, am inceput sa caut informatii despre activitatea pe care o prestam inainte de a-l avea pe Taz. Am realizat insa cu ocazia asta ca statul acasa, lipsa de activitate intelectuala (pentru ca de multa vreme viata profesionala nu a mai existat si nici altceva in afara "meseriei" de mama nu prea am mai facut) te prosteste rau. Da' rau de tot!

Ma intreb ce as fi facut daca cineva m-ar fi pus sa fac un CV al vietii mele??!! O sa incerc sa vedem ce iese. In felul asta mai pun creierul sa lucreze!

Spor la lucru va doresc!  

Bunul simt la romani

Anul trecut in august am reusit sa evadez cu sotul meu pentru doua zile fara Taz si am mers la munte.
Priviti ce am gasit pe drumul catre Pestera Dragoslavele:

Frumos "peisaj", nu?

Cine si de ce aduna din gunoi?

Stand acasa cu Taz (zis si copilul) si iesind la tigara pe balcon in cursul zilei vad tot felul de oameni care aduna din gunoi diverse lucruri: fier, plastic, lemn, etc. Sunt tigani mai tineri sau mai batrani, cu copii sau fara, betivi, batrani.

Am vazut o data o femeie cam la 60 de ani cu nepotelul de mana (nu erau tigani si erau destul de bine imbracati) cautand prin tomberoane. Am ramas socata gandindu-ma la copilas, care nu avea mai mult de 2-3 anisori (abia mergea).

Ii vad si vara, ii vad si iarna. Ii vad de dimineata, ii vad la amiaza.

Mai era un tip tanar pe care il vedeam mereu cum aduna mucurile de tigara de prin gradinile blocurilor. Tanar, sanatos, bun de munca.

Si tot vazandu-i ma intreb ce-i cu ei? La tigani e ceva "normal", sa zicem, desi am vazut si tigani destepti, si tigani muncitori. Dar ce-i cu restul? Ce-i cu tanarul care ar putea sa mearga sa munceasca orice ca sa-si cumpere un pachet de tigari cu 20 de tigari intregi, nu cu mucuri. Ce-i cu batrana de 60 de ani care isi taraste nepotelul prin gunoaie? Poate ca nu are. Dar de ce nu o face singura? De ce trebuie sa il ia si pe el? Impresioaneaza? Da! Dar copilul? Si sincer, nu cred ca erau atat de "neavuti" dupa modul in care erau imbracati... Tocmai asta m-a socat mai tare!

In fine, nu ma pricep eu prea bine la astfel de "dezbateri", dar ma intriga de multe ori cautatul asta prin gunoaie la anumite tipologii pe care le vad. Ma intriga si ma intreb cat de rau au ajuns unii? Ma intriga si ma intreb cat de mare sau cat de mic este pasul pana acolo pentru oricare dintre noi? Probabil mi se trage si de la CRIZA asta prin care tot trecem. Probabil...