Dorul de oameni

Sunt oameni pe care nu i-ai mai vazut sau de care nu ai mai auzit de ani si de care iti amintesti brusc, intr-o zi.

Ai vrea sa stii ce au mai facut, daca s-au casatorit sau nu, daca au copii, daca le e bine. Daca si-au schimbat job-ul, daca mai sunt in tara, daca acolo unde sunt zambesc. Daca sunt sanatosi, daca s-au ingrasat sau au slabit. Daca asculta aceeasi muzica de cand ii stiai, daca fac politica sau pledeaza pentru protectia mediului.

Ai vrea sa stii orice. Ai vrea sa-i mai stii.

Ai vrea sa vorbesti cu ei dar parca a trecut atat de mult timp de cand nu ai mai facut-o si de cand firul s-a rupt. Si parca nu stii cum sa faci un nod…

Si te intrebi de ce s-a rupt de fapt firul. Nu pare sa existe niciun motiv evident, nu pare sa justifice nimic distanta care s-a tot marit intre voi. Ti-aduci aminte ca au mai existat cateva incercari nereusite de a face nod si apoi… ai renuntat. Fara sa-ti mai pese si fara sa te mai intrebi de ce. Fara sa mai cauti explicatii si fara sa mai incerci nimic. Fara sa mai vrei sa stii la ce concert au mai fost, ce filme au mai vazut, unde au mai mers in concediu sau ce parerea au despre produsele eco. Fara sa te intrebi daca au avut vreo clipa nevoie de tine.

Dar sunt momente… cand dorul de oameni revine… si te enerveaza cumplit lipsa ta de indemanare in a face un amarat de nod!

Andries..

Retorice

Cum ti se pare ca se va dezvolta un copil al carui parinte, intr-un hipermarket, desface jucarii si sustrage componente ale lor?

Ce ii raspunzi copilului tau de doar 4 ani cand te intreba: ” Mami dar de ce lipsesc piese din lego ? Mami dar ce ce este gol cosul de gunoi ?”

Cum credeti ca va invata un copil regulile elementare de circulatie in conditiile in care parintele sau alearga cu el de mana pe mijlocul soselei, prin locuri nepermise pentru traversat?

Cum sa-i explici copilului ca unele alimente nu sunt tocmai bune si ca trebuie consumate cat mai rar si in cantitati cat mai mici, cand pe toate posturile de televiziune, inclusiv cele dedicate lor, sunt asaltati cu spoturi publicitare, care mai de care mai colorate si mai viu cantate, in care li se spune cat de bune sunt nu stiu ce acadele, chips-uri, etc?

Cum sa se mai joace copiii “Baba oarba”, “Ulii si porumbeii”, “V-ati ascunselea”, cand de la 1 an de zile li se pune in mana tableta (si nu vorbesc aici nici de pastile, nici de drajeuri)!?

Stiu ca raspunsurile sunt la noi, ca totul poate fi mai simplu decat pare, dar ce ne lipseste?

Citeam de dimineata undeva “Romania are nevoie de bun simt”. As zice altfel: “Omul are nevoie de constiinta de sine”. Nu de aici pleaca totul?

Punct de pornire- START!

Cand dai de tine dimineata in oglinda de la baie si iti vezi fata plina de urme de somn sau de lipsa lui, nu e tocmai un moment maret.

Prin jumatatile de ochi intredeschise nu vezi mare lucru dar ce vezi nu e deloc vesel. Scrasnesti printre dinti un “ce-as mai fi dormit”, injuri in gandul tau si dai drumul la apa cat mai repede in speranta ca te va ajuta sa maresti circumferinta ochilor. O data, de doua ori, de trei ori, apa isi face datoria. Si ridici capul. Te privesti din nou in oglinda neprietenoasa. Urmele nu au disparut de pe fata dar acum le vezi intr-adevar mult mai bine. Lucru care te conduce firesc spre dulapul cu farduri, unde incepe indreptarea zilei.

Intre timp observi ca a cam crescut parul, ca poate ar fi bine sa mai tai din el, ca firele albe apar in fiecare zi mai multe, precum melcii dupa ploaie, si parca nu aveai o fata atat de sifonata cu ceva timp in urma. Si corectand putin cate putin ti-aduci aminte ca prin minune de scopul existentei tale in baie la momentul respectiv, maresti ritmul si renunti sa mai dai atata atentie detaliilor care zice-se ar conta.

In frigider te-asteapta un iaurt iar cerealele sunt gata sa-si urmeze calea. Arunci pe tine hainele pregatite de cu seara, mananci in picioare in timp ce pui in poseta telefonul, tigarile si ce-o mai fi de luat, mai scrasnesti o data printe dinti uitandu-te la ceasul care si azi are minutele de dimineata date pe fast forward si esti deja la usa, in pantofi.

Ce-a fost greu a trecut! Ti-ai suflecat manecile, ti-ai prins bine parul sub bonetica, ti-ai pus sortul ca sa nu te patezi si esti gata! O noua zi a inceput deja, de-acum totu-i simplu! Ca buna dimineata! :)

Prin valuri catre vise

Buzele ii erau inghetate… .

Atatea ganduri si sentimente amestecate stateau la suete… atatea necuvinte bateau in fereastra dinspre plaja de vise, vrand sa evadeze… atatea culori se amestecau intr-un curcubeu al dorintelor bine pastrate in cufarul inimii sale.

Pasea pe nisipul rece al diminetii de iulie. Mirosea a mare. Mirosea a mare in sufletul ei, in ochii si in gandurile plecate departe si intoarse ca niste ecouri.

Soaptele valurilor ii patrundeau auzul ca un nonsens. Le lasase acolo de cu seara, le impaturise bine in zambetele scoicilor si le spusese “noapte buna”. Acum se intorcea si le gasea obosite. Pierdusera noaptea in asternuturile albe, asteptand. Erau acolo, alaturi de Bela cu pleoapele larg deschise strigand ziua de maine. Nici zambetele scoicilor, nici stelele nu le erau poveste pentru adormit.

Asezata, cu genunchii intre maini si capul plecat intr-o parte, Bela privea departe. Prin jocul valurilor. Departe. Cu razele diminetii pe fata si soaptele valurilor in par. Nu astepta nimic. Doar privea. Acolo unde nu fusese niciodata dar urma sa ajunga candva. Stia ca va ajunge. Acolo unde cuvintele erau culori si zambetele implineau vise. Acolo unde dorintele nu mai stateau ascunse, ci se plimbau agale mana in mana. Acolo unde pe corzile viorii canta linistea si pescarusii dansau printre acordurile fine…

..............................................................................................................................

In fotoliul din camera aflata in semintuneric o mana se aseza cuminte pe umarul ei.

-Bela…

Tresari. Intoarse capul si zambi.

Degetele ii erau incatusate… dar scria. Scria… vise.

Reinviere ?!

Oare voi reusi sa reinvii blogul asta? vreau sa scriu.

Televiziunea

Ce s-ar intampla daca oamenii nu s-ar mai uita de maine la televizor?

Probabil ar fi salvati!