Pentru ca spuneam intr-o postare anterioara cum trece timpul, m-am dus cu gandul putin in urma, acum cativa ani, cand ai mei au vandut apartamentul in care stateam de multi ani iar in mine s-a produs o oarecare ruptura. Acum sunt bine, la casa mea, cu sot si copil dar atunci scriam:
"Multe amintiri. De bine, de rau, de frumos, de mai putin frumos... dar toate sunt viata mea, etape parcurse rand pe rand, de multe ori fara sa realizez!
Si-am sa le pun mai jos, cu liniute, pentru ca vreau sa ramana undeva, in caz ca trecerea timpului ma va “ajuta” sa mai uit cate ceva....
So... sa incepem cu “Aici...:
-aici mi-a facut mama coronitele pentru premiul I
-aici faceam meditatie in clasa a III-a cu Doamna (pe vremea aia “tovarasa”) invatatoare, la limba romana, pentru Olimpiada pe tara (luasem Premiul I la cea pe Bucuresti). Ce mult ii placea Doamnei invatatoare ciorba de salata pe care o facea mama!
-aici ne-a pregatit de-atatea ori micul dejun, tot mama (“saraca mama”), ca sa plecam la scoala “cu burtica plina”;
-aici am inceput sa invat sa dansez, cand aveam vreo 8-9 ani, de la varu’meu, la un Revelion in familie;
-aici am plans cateva ore bune pentru primul 7 pe care l-am luat la Biologie in clasa a 5-a (pana atunci avusesem numai note peste 8) ;
-aici m-am jucat de-atatea ori, “de-a mama si de-a tata”, “de-a cantareata” (aveam o popica din plastic si aia era microfonul, ma urcam pe scaun si aia era scena. Cand eram copil visam sa devin cantareata, apoi invatatoare, apoi profesoara, apoi nu mai stiu...);
-aici m-am batut de-atatea ori cu frate-meu pana venea mama si ne potolea pe amandoi cu niste scatoalfe pentru amandoi;
-aici am intrat pentru prima oara pe usa, indragostita lulea, cu un zambet tamp pe fata, fara sa-i pot raspunde mamei care ma intreba intr-una “Corina, ce-i cu tine? Ai innebunit? De ce razi asa?” (normal ca nu-i puteam raspunde, era secret ca m-am indragostit, eram “abia” clasa a IX-a);
-aici l-am asteptat pe tata de atatea ori cand venea obosit, tarziu, de la serviciu;
-aici am citit atat de multe carti, am vazut atat de multe filme, aici am scris atatea lucruri;
-aici am vazut de 7 ori intr-o saptamana (cred) filmul meu preferat “Dirty Dancing”, pentru ca apoi, sa-l revad, dupa cativa ani buni, cu aceeasi placere. Doamne, cat mi-a placut si imi place in continuare acest film!!!!
-aici am invatat de atatea ori pentru lucrari de control, teze, examene de admitere, sesiuni....
-aici am ascultat de atatea ori cu tata la radio “etapa” si ne-am distrat de atatea ori cand incepea Ilie Dobre sa vorbeasca ( pentru cei ce ma stiu, de aici mi se trage boala cu fotbalul);
-aici am ascultat atatea seri la rand “Music by request” la Radio Contact sperand ca intr-o seara, cineva, imi va da si mie o dedicatie;
-aici am trait atatea deziluzii (prima a fost in clasa I cand am luat premiul 2 pentru ca “Tovarasa” mi-a scos media 9 la Desen. Ceilalti, care au luat premiul I, aveau numai medii de 10 si parinti cu anumite profesii: capitan prin cadrul armatei, medic, etc...), dar si atatea reusite si bucurii;
-aici am plans o zi intreaga pentru ca mama nu m-a lasat sa ma duc in parc cu colegii, in clasa a VIII-a;
-aici a venit pentru prima oara un baiat sa-i ceara voie mamei sa ma ia cu el la bairam;
-aici am dus de-atatea ori gunoiul cand mama spunea: “cineva sa duca gunoiul”(eram cineva ;) );
-aici mi-am serbat 18 ani (abia asteptam “sa dau bairam de 18 ani” si mereu o “amenintam” pe mama: “Lasa ca fac eu 18 ani si o sa fac numai ce vreau, nu o sa mai trebuiasca sa iti cer voie!” Saraca, mama!:) );
-aici m-am facut mireasa, aici am plans de despartire;
-aici am trait Revolutia din ’89 cu geamurile acoperite cu paturi pentru ca “teroristii” sa nu vada lumina si sa traga (atunci, la Revolutie, m-am uitat pentru prima oara la cineva-verisoara mea- cum curata cartofi si m-am enervat cumplit pentru ca eu nu puteam sa ii curat astfel incat coaja sa nu se rupa, sa ramana ca o rondea.- Ce framantari aveam si eu atunci! Acum, ma enerveaza sa curat cartofi!)
-aici am vazut de atatea ori desene animate pe Bulgari, apoi filme cu Linda la Studio X (pentru cine isi mai aminteste), apoi Mihaela, Arabela. Imi placea la nebunie dupa Revolutie, in week-end, sa ma trezesc si sa ma uit la desene animate. Nici nu ma spalam pe ochi, nici nu mancam, direct la desene animate, iar mama se ruga de noi (de mine si de frate-meu) sa lasam televizorul, sa ne spalam, sa mancam.... era frumos! Nu aveam griji!
-Tom si Jerry!!! Wow, adoram desenele astea animate. Imi plac si acum, chiar daca le-am vazut de atat de multe ori! Apoi Balanel si Miaunel... si altele. Mie desenele astea animate, care se fac acum, nu-mi plac deloc!
-aici i-am citit mamei de ziua ei poezia compusa pentru ea cu atata dragoste. Punct ochit, punct lovit: binenteles ca s-a emotionat!!!
-Camera mea (de fapt a mea si lui frate-meu), locul in care m-am simtit intotdeauna intr-o lume a mea. Cativa ani de zile am avut peretii tapetati cu postere (cu New Kids on the Block)... De cate ori am intrat si am ramas in camera aceasta singura, m-am simtit altfel, m-am simtit in siguranta, m-am simtit intr-o lume a mea... De multe ori sufletul mi-a zburdat de pe un perete pe celalalt si apoi pe tavan, a mai sarit putin pe geam pana la plopii din spatele blocului, apoi s-a intors si mi-a spus cat de frumos e afara, s-a asternut pe cateva pagini din vreo agenda pentru ca apoi sa se stearga o vreme si sa nu ma mai vrea... N-a fost cine stie ce camera mea ca design, ca si .... nu stiu, prin felul cum arata, dar era pentru mine (si va ramane) un sanctuar! A fost locul unde mi-am ascuns secretele, unde mi-am dat suturi cand a fost nevoie, unde m-am felicitat de cateva ori pentru ceea ce sunt si m-am criticat in alte dati pentru greseli facute fara voie... A fost ceva unic si tocmai de aceea i-am alocat un spatiu pe hartie, in viata mea, in gandurile mele, mai mare decat tuturor celorlate amintiri!
Sunt 23 de ani de ani trecuti si petrecuti aici, in casa parintilor mei, despre care nu-mi aduc aminte, de atunci de cand ne-am mutat, decat faptul ca intr-o zi, inainte sa ne mutam, am fost cu mama sa il vedem (apartamentul) iar tata era acolo, in salopeta, facea mici retusuri pe la pereti sau spala, curata pe jos, nu stiu exact, blocul era nou construit! Ciudat este ca si eu si frate-meu (eu aveam 5 ani, frate-meu avea 3 ani) ne amintim exact acelasi lucru. Nimic mai mult. Nimic despre momentul propriu zis in care ne-am mutat efectiv. Nimic despre cum au cumparat ai mei mobila. Nimic! In mintile noastre a ramas doar acel moment in care tata, in salopeta, facea ceva acolo, pentru noi, muncea, in casa in care urma sa ne mutam. Probabil asta s-a petrecut in subconstientul nostru atunci sau ulterior (avand in vedere ca foarte multi ani tata a fost cel care a muncit pentru noi toti, mama statea acasa cu noi sa ne creasca, sa ne dea educatie- si a facut foarte bine), probabil de aceea acest moment ne-a ramas in capsoare, chiar daca eram destul de mici pe atunci! Nici nu stiu daca am crescut in casa asta sau daca ea a crescut odata cu mine."
PS: Scuze pentru dezordinea de idei pe care o regasiti in randurile de mai sus dar atunci eram mai mult decat bulversata iar "timpul" (zis si Taz) nu imi permite o "reordonare" a celor scrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu